Epicur şi epicureismul sunt subiecte aproape ignorate în România, într-un moment când interesul pentru acest mare filosof al Antichităţii este remarcabil în Occident, dovadă numeroasele studii şi cărţi apărute în ultimele decenii. Culegerea Epicurea alcătuită de Adelina Piatkovski în anii ’90, bazată pe reciclarea vechilor traduceri ale lui C. Balmuş din Diogenes Laertios, cap. X, este marcată de destule erori de traducere şi de interpretare şi este incompletă. Volumul de faţă îşi propune să suplinească această lipsă, dar şi să contribuie sub raport ştiinţific la studiile epicureene în general, prin unele dintre interpretările noi propuse. ( )